Din cele mai vechi timpuri, femeile au incercat sa impleteasca firele groase de lina in diverse moduri pentru a realiza obiecte calduroase de imbracaminte (sosete, manusi, caciuli, veste, bluze etc), pernute pufoase, paturi si pleduri, carpete pentru pereti si covoare de pus pe jos. Odata inventate andrelele de lemn - care mai tirziu au devenit din aluminiu -, femeile au cautat sa diversifice modelele. In acest moment functia estetica a trecut pe primul plan, inaintea functiei de a proteja corpul, capul, miinile sau picioarele. Grosimea mai mica a andrelelor permitea tricotarea cu fire subtiri de matase, bumbac sau lina fina, iar andrelele mai groase faceau posibila realizarea unor obiecte tricotate mai pline. Bunicile noastre aveau miini maiestre si tricotau atit modele superbe gen dantela, cit si pulovere colorate tip intarsia. Armonizarea culorilor si conceperea unor noi modele este o arta. Trebuie multa rabdare, o imaginatie bogata si talent. Prin exercitiu acestea pot fi dezvoltate. Motivatia lipseste in multe cazuri deoarece pe piata exista diverse produse tricotate la masina. Se uita insa ca o bluza, o vesta, o caciulita sau un poncho tricotate manual sunt unice, ceea ce face din posesoarele lor persoane deosebite, admirate de prietene sau colege.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu