Creativitatea verbala/scrisa

Azi voi posta aici un text scris de mine si dedicat unei persoane speciale. Sper sa va placa acest exercitiu de imaginatie. ************* Am citit undeva că "Bărbatul este un templu, iar femeia un sanctuar. În templu ne descoperim, în faţa sanctuarului - îngenunchem". Să ne descoperim aşadar şi să intrăm în templul sacru (casa sufletului) al unui bărbat, plecat de mulţi ani din România. E un templu frumos la exterior şi interesant la interior. Se observă clar influenţa românească, în ciuda multor ani de aclimatizare în Canada. În aer plutesc miresme de flori proaspete, care te învăluie plăcut şi te îmbie să poposeşti acolo… Gândurile lui sunt frumoase, pozitive şi luminoase, de aceea templul are ferestre mari, prin care se vede o gradină plină de trandafiri agăţători, cu bănci de lemn perfecte pentru îndrăgostiţi… Ciudat! Observ un glob misterios, ca cel folosit de vrăjitoare să vadă viitorul. Este aşezat exact în centrul templului. Mă apropii şi zăresc în cristalul lui cum se derulează toate locurile pe care acest bărbat le-a vizitat. Sunt multe întinderi de apă, păduri, munţi, oraşe cu clădiri semeţe şi localităţi tradiţionale (rustice). Văd şi imagini din ţara lui de origine, cu familia şi prietenii lui, căsuţe mai modeste, interioare dragi, livezi întinse, o cabană în construcţie…. Sunt foarte frumoase… Bărbatul îşi va aminti cu plăcere aceste imagini şi le va lua cu el când se va muta în lumea umbrelor. Îmi distrage atenţia o rază de lumină, care intră ca o săgeată, luminând perfect un tablou imens de pe perete. E fiica lui, acum mămică de doi băieţi frumoşi, ţinându-i pe amândoi aproape de ea, cu mare dragoste. Zâmbetul ei se aseamănă cu al MonaLisei, iar atitudinea ei calmă cu a Sfintei Fecioare în braţe cu pruncul… Este un tablou deosebit, care arată cât de mult îşi iubeşte fiica şi nepoţii acest bărbat. Mai sunt tablouri pe pereţi, dar mai mici şi în culori mai estompate. Acesta este pictat în culori vii, strălucitoare, fiind extrem de plin de viaţă… Mă aşez pe un scaun şi încerc să înţeleg sufletul acestui bărbat… Simt căldură, dar şi tristeţe… Simt bucuria de a trăi şi multă curiozitate de a experimenta ceva nou… Îi place un vin bun şi o melodie care picură cristalin… Este romantic, nebunatic şi tandru… Adoră maşinile şi admiră femeile frumoase… Se simte tânăr şi activ. Se crede liber, dar o mulţime de fire invizibile îl ţin legat de ceva… Este vizionar, face planuri, organizează… Preţuieşte sinceritatea şi dragostea. Ştie să recunoască un om de valoare. Are curaj şi sunt momente când sângele îi umblă năvalnic prin vene. Se entuziasmează şi îndrăzneşte să viseze…………………………………………. Privesc în jur înainte de a pleca. Zăresc un seif într-un colţişor întunecat. Mă apropii şi văd tastatura de la care poţi introduce codul ce va deschide seiful. Oare ce este atât de bine păzit? Mă îndoiesc că sunt bani înăuntru… E ceva valoros pentru sufletul lui… Sunt curioasă, recunosc. Mă tentează să încerc "pupic" drept cod de acces… dar mă întorc şi plec. Fiecare are dreptul să-şi ţină ascunse secretele. Încerc să deschid uşa templului ca să ies afară… dar nu pot. Ştiu că bărbatul este foarte inventiv (ca James Bond, preferatul lui) aşa că mă uit după un indiciu. Ce poate fi? Cercetez atent bucăţică cu bucăţică… nimic… timpul pare că s-a oprit…. Stau de 3 ani în acest templu şi încă nu am găsit calea de a ieşi…. Nu mă simt totuşi ca o prizonieră, ci mai degrabă ca fiind favorizată de soartă. Fiecare idee nouă care îi vine în cap bărbatului ajunge şi în templu, iar eu văd imaginile respective într-o oglindă magică, ca un ecran panoramic…. Cum să mă plictisesc? *************