23 iul. 2014

Creativitate si panusi de porumb

La doar 27 de kilometri de Targu Mures (pe soseaua E 60), satenii din Chendu fac afaceri in fiecare zi, pe marginea soselei.
"Miniexpozitiile" lor de produse artizanale realizate din panusi de porumb atrag o multime de cumparatori. Oferta cuprinde cateva sute de modele de cosuri, suporturi de diverse forme, fete de masa, coroane de flori - toate impletite din panusi de porumb. Nimeni nu pleaca din Chendu cu mana goala, greu este doar sa alegi din multitudinea de obiecte extrem de variate si de frumos lucrate.


Impletitul panusilor de porumb a aparut in anii '40, in satul Dumitreni (la 3 km de Chendu), cand satenii au hotarat sa valorifice panusile uscate de porumb. Impletiturile lor au fost vandute in toata tara, iar in anii '70 existau deja sectii in C.A.P.-uri care lucrau doar pentru export.

Ca mai toti satenii din Chendu, Margit Nagy a facut toata viata ei impletituri. La 18 ani a fost chiar trimisa trei saptamani in unele sate din sudul tarii pentru a le invata pe tinerele de acolo acest mestesug. Apoi a lucrat ca angajata la Cooperativa Mestesugareasca din Sighisoara, alaturi de alte 40 de femei din Chendu.

Toata familia Nagy s-a ocupat cu impletitul, sotul ei fiind seful cooperativei din Sighisoara, astfel ca dupa '90 nu le-a fost greu sa porneasca o afacere, mai ales ca aveau certitudinea ca exista piata de desfacere si in afara tarii. Cum Chendu se afla pe drumul  national E 60, cel mai avantajos spatiu de desfacere era chiar pe marginea soselei. Asa a aparut S.C. Margareta S.R.L, primul butic la sosea. 

La inceput, afacerea a mers ca pe roate, fapt care i-a incurajat si pe altii sa deschida puncte de vanzare. Gaseai obiecte de artizanat la 30 de buticuri, dar cele mai multe impletituri tot la Margit le vedeai. Ea era si atunci o intreprinzatoare aparte in Chendu, singura care reusise sa aduca ceva nou in mestesugul acesta atat de raspandit printre satenii din zona: flori din panusi!

Ideea i-a venit acum 10 ani, intr-un moment dificil din viata. "De suparare, cand a murit sotul meu, m-am refugiat in munca. Lui ii placeau mult florile. Am incercat sa fac din panusi de porumb un trandafir, floarea lui preferata si apoi o lacramioara. Am reusit de la prima incercare, parca Dumnezeu imi ducea mainile". De atunci a gandit si lucrat peste 500 de modele.

E greu sa faci diferenta intre un buchet de flori naturale si unul realizat din panusi de porumb. Culorile sunt atat de vii, formele atat de perfecte, incat iti vine sa le mirosi. Margit impleteste pe zi si zece coroane cu flori si nu se lasa batuta pana nu reuseste sa obtina modelul dorit. 

"Fac orice fel de aranjament", spune ea, in general modele proprii, dar raspunde prompt oricarei cerinte din partea clientilor. A creat sute de modele  si inca mai e loc de alte idei. Din panusi poti face orice, doar sa ai imaginatie: de la ingeri si papusi, pana la suporturi de diferite marimi. Insa un lucru e singur: florile din panusi sunt cel mai bine vandute si cele mai cautate.
 
"In America am vandut flori de 3.000 $ in doar trei saptamani" Ornamentele facute de Margit nu au nevoie de reclama. Ajunge sa participe la cateva expozitii nationale si internationale pentru a se bucura de aprecierea tuturor si a semna contracte. "Am uimit America!", spune ea. In 1999 a fost invitata, alaturi de alti artisti romani, la Smithsonian Folklife Festival (Washington), la care au participat cei mai buni mesteri populari din tara. Din 300 de participanti la preselectie, americanii au ales doar 26 de mesteri. Printre ei se numara si Margit, care a pornit spre S.U.A.  incarcata cu saci de panusi de diferite culori.

Ornamentele au fost asa de bine primite de americani incat  nu reusea sa faca fata cererilor. Atat de multi oameni ii cereau lucrarile incat  toata noaptea impletea, iar ziua  mergea la magazin si vindea. In trei saptamani s-a intors acasa cu 3.000 de dolari. "O femeie mi-a spus ca fara a se pune suflet nu poate sa iasa o asemenea arta. Un tanar m-a sarutat si mi-a cerut chiar sa-i dau un autograf pe tricou", isi aminteste Margit.

In ultimul timp a fost prezenta la patru expozitii si la mai multe festivaluri, printre care si cel de la Ulm, din Germania, unde a vandut ormnamente in valoare de 2.500 de euro in doar doua saptamani. Este foarte mandra de diplomele primite la aceste festivaluri, cum tot atat de mandra este ca a reusit sa faca bani prin inventia ei, prin munca ei. 


Secretul florilor din panusi "Florile mele tin si o suta de ani", spune Margit. Inainte de a depozita panusile, le usuca si le trateaza cu fum de sulf. Apoi, inainte de a fi impletite, ele trebuie colorate si pentru asta mai intai se inmoaie in apa calda si apoi se vopsesc, dupa preferinte. Cel mai greu e sa tratezi panusa astfel incat culorile sa ramana vii. Margit foloseste in general vopsele naturale. Coloreaza panusile cu frunze de nuc pentru maron, fructe de soc pentru violet, frunze de ceapa pentru rosu inchis. Din experienta a invatat ca daca vrei sa obtii un rosu puternic trebuie sa fierbi panusa de sase ori, nu mai mult de zece minute.

Mihaly Nagy, fiul ei, se gandeste sa cumpere niste seminte din Canada, care sunt astfel tratate incat panusile porumbului cresc colorate in violet, verde, roz, depinde de felul semintei. Investitia e mai mare, dar si calitatea e alta. E mult mai usor sa lucrezi cu panusi gata colorate, randamentul creste si reusesti sa sari pe niste etape care inainte iti furau mult timp.

S-a intamplat ca din lipsa timpului familia Nagy sa refuze anumite comenzi. "Daca ziua ar avea 48 sau 72 de ore am putea raspunde tuturor comenzilor", spune Mihaly. De multe ori, cand au comenzi mari si e vorba de mobilier impletit, el anunta tot satul si da de lucru si altor oameni. Odata a primit o comanda din Germania de 500 de sertare de dulap (adica sa faca din impletituri de panusi de porumb partea exterioara a sertarelor) si a trebuit sa plateasca mesteri din sat.

Acum asteapta o comanda din Canada pentru a face mobilier - scaune, masute - (panusile de porumb se impletesc pe scheletul din fier forjat). De la Sibiu au primit o oferta pentru a face veioze. Margit pregateste inca de pe acum ingerasi din panusi de porumb pentru  bradul de Craciun. 



Sursa: http://ideideafaceri.manager.ro/articole/cum-am-reusit-in-afaceri/produse-artizanale-din-panusi-de-porumb-307.html

19 iul. 2014

Gustave Eiffel

Alexandre Gustave Eiffel (15 decembrie 1832 – 27 decembrie 1923) a fost un inginer francez, cunoscut în special pentru realizarea Turnului Eiffel care îi poartă numele.

Eiffel s-a născut în Dijon, Côte-d'Or, Franţa. Numele de Eiffel a fost preluat de la unul dintre strămoşii germani la început de secol XVIII. Numele şi l-a luat după localitatea unde s-a născut Marmagen, situată în Eifel,de aceea francezi nu îi pot pronunţa foarte bine numele.

În tinereţe, cele două persoane care l-au influenţat pe Gustave au fost amândoi chimişti, unchiul său Jean - Baptiste Mollerat şi Michel Perret. Ambii unchi şi-au petrecut mult timp în compania tânărului Eiffel, învăţându-l tot despre chimie, sensul religiei şi filosofie.

La şcoală, Eiffel a fost extrem de isteţ, dar nu foarte studios. Când era la Lycee Royal, Eiffel se plictisea şi a ajuns la concluzia că orele erau o pierdere de timp. În ultimii doi ani de liceu, Eiffel şi-a găsit preocupare, dar nu în inginerie, ci în istorie şi literatură. Studiile lui Eiffel s-au îmbogăţit, astfel încât a absolvit liceul cu două diplome, în ştiinţe şi în literatură. Gustave Eiffel a absolvit colegiul la Sainte Barbe College în Paris pentru a se pregăti mai bine pentru admiterea dificilă de la universitate. 

Insa Eiffel a picat admiterea la Ecole Polytechique si a intrat imediat la Ecole Centrale des Arts et Manufactures din Paris. Ecole Centrale este o şcoală privată liberală şi este cunoscută drept una din universităţile de top în inginerie din Europa. Afacerea mamei sale cu cărbuni a adus un venit important în familie şi a asigurat fondurile necesare pentru ca Gustave să primească educaţie la Ecole Centrale des Arts et Manufactures din Paris, unde a studiat chimie (echivalentul Master-ului în Ştiinte). Eiffel şi-a terminat studiile universitare în 1855, în acelaşi an când Parisul a fost gazda primei expoziţii internaţionale. După absolvire, unchiul său i-a oferit acestuia o slujbă în Dijon, dar - dupa o dispută familială care a eliminat această şansă - Eiffel a acceptat un post într-o companie care proiecta poduri pentru trenuri.

In 1882, aplecat asupra planşelor imense, nedespãrţit de uneltele ce l-au consacrat drept "maestru în arta ingineriei", Gustave Eiffel retuşa ultimele detalii ale unei veritabile bijuterii arhitectonice. Nu la Paris sau Viena, Saigon ori Statele Unite ale Americii, ci la Iaşi, pe pãmânt românesc, într-unul din centrele care a polarizat cunoştinţele şi energiile întregii ţãri. Cu doi ani înainte ca Gustave Eiffel să devinã celebru prin Statuia Libertãţii, care vegheazã şi acum continentul american şi cu 7 ani înainte sã înalţe Turnul din Paris, care îi poartã numele, el ridica la Iaşi, în Piaţa Unirii un edificiu cu influenţã neoclasicã: Grand Hotel Traian.

Sursa: http://www.inventatori.ro/view_inventor.php?id=136

21 iun. 2014

O tehnica de constructie originala


Am vazut cindva o stire referitoare la o casuta ridicata de o familie prin forte proprii, doar cu butuci de lemn si mortar. Am salvat imaginea respectiva (in partea de sus este constructia finisata, iar jos este in lucru) si v-o arat si voua. Se integreaza perfect in natura... Cred ca e si buna izolatoare termic, fie de este vara, fie de este iarna.

E drept ca e mai ieftin daca stati la munte si aveti lemn suficient in preajma. Se vede ca nu trebuie multa indeminare sau cunostinte avansate despre constructii... Este o tehnica destul de simpla si rezultatele sunt grozave. Mie imi place faptul ca este o cladire circulara. 

Ce ziceti? Va tenteaza o cabana de vacanta de tipul acesta?

9 iun. 2014

Creativitate si catei


Puteti recicla un cauciuc vechi si astfel se poate obtine un culcus confortabil pentru catelusul dumneavoastra. Imaginile va arata cum sa procedati. Spor la lucru!

3 iun. 2014

Bani din suflet

Un binefăcător anonim din Cluj lasă, de câteva zile, plicuri cu bani în diferite locuri din oraș.  

În plicul care conține bancnote de 50 sau 100 de lei, clujeanul lasă și o foaie cu instrucțiuni. Cel care găsește banii trebuie să dea unui nevoiaș cel puțin jumătate din sumă.

“Ce încerc eu să fac este în primul rând să aduc un zâmbet pe faţa oamenilor, printr-o metodă atât de simplă şi cu sume mici. Eu am zis că cel puţin jumătate din sumă să fie donată altcuiva aflat în nevoie”, a spus clujeanul anonim.

În prima zi, cel care a găsit plicul a oferit jumătate din sumă unei fetiţe care vindea iconiţe ca să îşi poată cumpăra mâncare.  A doua zi, o altă tânăra care a găsit banii, i-a dărut în întregime unei bătrâne.

Ca să promoveze demersul și să-i încurajeze și pe alții la astfel de fapte, clujeanul lasă indiciile despre plicurile ascunse pe pagina de Facebook, numită "Bani cu Suflet".  Tot acolo sunt postate fotografiile celor care au fost ajutaţi cu banii dăruiţi de el.

“Sunt banii mei personali, da, dar deja foarte mulţi oameni mi-au scris că vor să se implice şi vor să fie ‘anonimi pentru o zi’ ”, a mai spus clujeanul.

El a precizat că a preluat ideea din Statele Unite, unde un milionar din San Francisco care a făcut avere din investiţii imobiliare, a decis să ofere şi el comunităţii câte ceva din banii strânși. Ulterior, exemplul său a fost urmat de filantropi din zeci de oraşe americane.

27 apr. 2014

Inventatorii de cristale

   Cristale create în butoiul cu murături de doi liceeni din Timișoara

   Inventivi şi pasionaţi de fizică şi chimie, doi fraţi din Timişoara, încă elevi de liceu, au reuşit să creeze cristale chiar în sufrageria familiei. Totul se petrece într-un butoi de murături. Profesorii le prevăd un viitor strălucitor celor doi elevi, iar bijutierii sunt incântaţi de metoda de producere a cristalelor.
    În butoiul de murături se află un dispozitiv complex, care include, printre altele, două ghivece. Pentru apariţia cristalelor este necesar ca temperatura din interior să fie menţinută în jurul valorii de 60 de grade.
   „Urmează să creștem sămânța pentru cristal. Pentru asta avem nevoie de un pahar cu apă în care punem KDP (n.r. - substanţă pe bază de potasiu). În două luni o să avem un pahar care arată așa unde avem mai multe cristăluțe mai mici”, explică Maria Băban.
    Abia atunci, acestea sunt introduse în butoiul minune, unde temperatura e permanent controlată printr-un program conceput de Gabriel, elev în clasa a XI-a.
   „Am zis decât să încercăm să căutăm cristale perfecte, să le facem noi. Trebuia să avem un capac etanș și atunci ne-am gândit că două ghivece de flori rămân perfect lipite și nu le mai poți scoate”, spune Gabriel Băban.
    Pentru a scoate cristale dintr-un butoi de murături, cei doi fraţi au muncit un an de zile.
„Așa, din pasiune, înveți mult mai multe lucruri decât ai învăța forțat de cineva pe la școală. A trebuit să învăț o grămadă de lucruri tehnice de fizică, de chimie în același timp”, mai spune Maria Băban.
   Medalia de la gâtul Mariei este dovada că invenţia lor a fost deja apreciată. Cei doi fraţi au impresionat juriul la un concurs internaţional de fizică şi au obţinut bronzul.
„Faptul că astfel de preocupări se regăsesc în rândul elevilor este o chestie extraordinară”, afirmă Marius Ștef, fizician.
   Despre butoiul din care ies cristale au aflat şi bijutierii din Timişoara, care sunt gata să le propună o colaborare celor doi tineri inventatori.
   „Câteva cristale pot fi folosite într-un inel, într-un pandantiv frumos cu o montură mai deosebită”, spune Andi Păuș, bijutier.
    Cei doi fraţi nu au şi un glob de cristal, dar sunt convinşi că în viitor vor pune în practică şi alte idei ingenioase.

18 apr. 2014

Fiti originali de Paste





Persoanele creative prefera sa aduca un plus de originalitate in casa cu ocazia Pastelui. 

Azi m-am gindit sa va dau o solutie simpla si de bun gust. Va trebuie doar oua de polistiren, aracet, o pensula, sfoara si resturi de materiale textile, ce pot fi gasite in orice gospodarie (margelute, dantela, strasuri, paiete, snururi colorate, fire de efect, pene, resturi de bijuterii, panglici etc). Imaginile de mai sus va pot da idei utile. 

Nu trebuie sa exagerati cu decorarea! Nu uitati regula: simplu si frumos.

Fie ca lumina sfinta sa va inalte spiritul pe culmi nebanuite.
Hristos a inviat!

16 apr. 2014

Oua decorate su seminte

 

Am gasit azi ceva frumos: oua decorate cu seminte (cat mai colorate). Nu este complicat deloc si rezultatele sunt deosebite. 

Va trebuie: 
- oua de polistiren (exista mai multe marimi in comert);
- seminte diverse (cele mari se pot taia in jumatate): orez, in, linte rosie, mazare uscata, fasole uscata etc);
- aracet si o pensula.

Tehnica este simpla. Se acopera cu aracet putin cite putin oul de polistiren, pe masura ce adaugati semintele.  Nu trebuie pus mult aracet pentru ca se usuca destul de repede si daca este uscat nu mai adera semintele la suprafata oului.

Multa inspiratie va doresc!

Sursa: www.facebook.com/creative.hands.ms

2 apr. 2014

Zimbete - 1 aprilie


Ce ziceti de acest omulet caraghios cu par verde? Poate fi o idee simpatica pentru balconul, camera sau gradina dvs... Nu se realizeaza greu, imaginile explica cum anume, doar sa aveti putin timp, citeva PET-uri, lipici, seminte de iarba (sau alte plante verzi) si imaginatie.


31 mar. 2014

Reciclare cauciucuri

 
 

Este primavara si natura renaste peste tot... Iata un moment bun sa facem schimbari in gradina noastra sau parcul, in care ne plimbam copiii. Daca suntem creativi, putem sa folosim cauciucurile vechi pentru a da un plus de culoare, dar si pentru a planta copacei, flori, verdeata, arbusti etc. 

In imaginile de mai sus sunt citeva idei de reciclare. Sper sa va placa!


Rame mozaic

 
 
 

Conceptul DIY ("Do-it-yourself" in traducere "fa singur") ia amploare si tot mai multi oameni incearca sa fie creativi si sa realizeze singuri tot felul de lucruri. 

Ramele tip mozaic sunt frumoase si innobileaza orice fotografie (sau oglinda). Va prezint citeva exemple si poate ca va voi stirni interesul sa creati o astfel de rama plina de culoare.

Mult succes!

17 mar. 2014

Ia romaneasca


Azi am descoperit un blog foarte interesant, care arata o mare dragoste pentru ia romaneasca. Doamna Ioana Corduneanu a cules cu migala tipare si tehnici de coasere, ce va pot fi utile daca doriti sa va faceti singure o ie traditionala. 

Mie mi-a placut blogul si de aceea l-am mentionat azi, aici. Sper sa va trezesc curiozitatea si placerea de a va confectiona (si decora) propria voastra ie.

Blogul este:
semne-cusute.blogspot.ro


21 feb. 2014

Un site util pentru persoanele creative

Cautind idei de valorificare a motivelor populare romanesti, am descoperit un site frumos, pe care merita sa il vizitati:

http://biancaselfdeco.wordpress.com/2013/08/24/motivul-popular-romanesc-transpus-in-cernit/

Margele din pasta polimerica

Are si un tutorial interesant (video) despre cum se pot realiza margele originale din pasta polimerica. Este indicata si sursa pentru aprovizionare cu pasta polimerica. Cele care vor sa incerce au acum posibilitatea de a vedea exact cum se procedeaza si astfel sa isi puna la treaba imaginatia, urmind "procedura" pas cu pas.

Va recomand site-ul pentru ca veti gasi multe idei practice, inclusiv modul lor de punere in practica. 

Multa inspiratie si spor la lucru!


7 feb. 2014

Arta furnicilor

video

Iata cum arata un experiment original. Daca se toarna aluminiu topit intr-un musuroi de furnici parasit rezulta o structura incredibila. Putini au avut prilejul sa vada un oras al acestor mici vietuitoare, care se dovedesc a fi pline de imaginatie si arhitecti talentati. Inteligenta lor ne uimeste! 

Se pune intrebarea: cine face planul unui astfel de proiect? Regina mama? Sau poate ca proiectul initial se dezvolta putin cite putin, in functie de nevoile coloniei de furnici... Oricare ar fi adevarul, experimentul demonstreaza eficienta muncii de echipa.
 

27 ian. 2014

Idei practice - Ceapa verde iarna

 
Un tip cu imaginatie a dorit sa aiba ceapa verde iarna si a inventat aceasta metoda simpla. 

A luat un PET de 5 litri, i-a taiat capacul si a facut orificii destul de mari (sa zicem cu diametrul de 5 cm). Ideea consta in a aseza alternativ un strat de pamint si un strat de cepe orientate spre orificiile bidonului de plastic. Important este sa puneti cepele cu partea superioara in afara, pentru ca frunzele de ceapa sa poata iesi la lumina. Odata umplut PET-ul, nu mai ramine decit sa lipiti cu scotch partea superioara si sa udati pentru ca cepele sa inceapa sa vegeteze.

Veti avea ceapa verde tot anotimpul rece. In plus, veti avea pe pervaz o gradina in miniatura, care este destul de interesanta dupa cum vedeti in imaginea de mai sus.

17 ian. 2014

Rucsac creativ

 
 
 
In caz de nevoie, puteti transforma o pereche de pantaloni intr-un rucsac functional. Imaginile va explica cum anume. Trebuie sa aveti trei bucati de sfoara (doua mai scurte si una lunga de 1m). Sforile scurte va ajuta sa legati strins fiecare crac si sa-l prindeti de bata pantalonilor. Sfoara lunga este necesara ca sa formati partea superioara a rucsacului, cea care se poate stringe cit este nevoie dupa ce umpleti rucsacul. 

Trebuie sa lasati spre exterior buzunarele pantalonului pentru ca acestea pot fi utilizate ca sa transportati sticle cu apa sau alte lucruri care va sunt utile frecvent.

14 ian. 2014

Numele cartierelor bucurestene

M-am intrebat adesea de unde vin denumirile diverselor localitati, cartiere, ape si cum s-au modificat acestea pe parcursul timpului. Azi am gasit un articol interesant despre Bucuresti.

<<<<<<<<
Băneasa este soţia unui ban, în acest caz a banului Dimitrie Ghica (fost prim ministru al României, între 1868 şi 1870). Cartierul a fost denumit, aşadar, în cinstea Melaniei Ghica.

O altă femeie celebră a dat numele cartierului Dămăroaia. Însă, nu se ştie exact care femeie. Unii spun că Dămăroaia a fost, cândva, moşia boieroaicei Maria Damaris. Alţii sunt însă de părere că Dămăroaia a fost numele unei vornicese (soţie de vornic), care ar fi avut o "întinsă grădină" în această zonă.

Cartierul Vitan îşi trage numele de "vită", Câmpia Vitanului fiind locul unde păşteau vitele orăşenilor.

Numele de Titan vine de la fabrica de ciment cu acest nume, construită în aceste locuri la începutul secolului XX.

Militari a fost, cândva, o zonă de instrucţie militară, iar, pentru o vreme, aici a funcţionat Pirotehnia Armatei. Primele blocuri ridicate în acest cartier au fost construite pentru militari. 

Drumul Taberei este locul unde, în 1821, îşi stabileau tabăra pandurii lui Tudor Vladimirescu. Nu departe de cartier se află şi dealul Panduri, nume inspirat tot de soldaţii lui Tudor.

Ghencea este locul în care trăia, în perioada fanariotă, şeful arnăuţilor din garda domnească, Ghenci-aga. Mai întâi, acesta a ridicat o biserică şi i-a dat numele său. Apoi, întreaga zonă a luat acest nume. 

Cartierul Rahova îşi trage numele de lacea mai importanta arteră din zonă, Calea Rahovei. Aceasta este una dintre cele 5 artere botezate în amintirea Războiului de Independenţă, alături de următoarele căi: Griviţei, Plevnei, Victoriei şi Dorobanţilor.

Ferentariul îşi trage numele de la "ferentarius", care, în armata romană, era un soldat din infanteria uşoară. În secolul al XIX-lea, soldaţii olteni din infanteria uşoara purtau acelaşi nume, de ferentari. Aceşti soldaţi au fost împroprietăriţi de Alexandru Ioan Cuza cu terenuri în zona ocupată acum de cartierul Ferentari. 

În vremea lui Francisc Rákóczi al II-lea (nobil maghiar din familia Rákóczi, principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei, care şi-a dedicat viaţa şi averea desfiinţării uniunii cu Casa de Habsburg), un grof pe nume Miklós Bercsényi a fost trimis la Poarta Otomană, pentru a-i atrage pe aceştia în lupta împotriva habsburgilor. Unele izvoare spun că solia de husari condusă de Miklós Bercsényi s-a oprit într-o zonă la sud de Bucureşti (Berceniul de astăzi). Răscoala curuţilor, condusă de Francisc Rákóczi al II-lea, a durat din 1703 până în 1711, dar a fost înfrântă, astfel încât autoritatea Casei de Habsburg în Ungaria şi Transilvania a fost restabilită în 1711 (anul păcii de la Satu Mare). În ciuda acestui deznodământ, Francisc Rákóczi al II-lea este considerat un erou naţional în Ungaria, numeroase străzi şi instituţii din oraşele maghiare purtându-i numele.

Cartierul Pantelimon îşi trage numele de la comuna cu acelaşi nume, numita asa după Mănăstirea Sfântul Pantelimon. În limba greacă, "pan" şi  "éléïmon" înseamnă "întreg milostivul".

Cartierele Giuleşti şi Floreasca îşi trag numele de la boierii care au stăpânit cândva aceste locuri (Juleşii, respectiv Floreştii).

Numele de "Balta Albă" are o origine ciudată şi chiar înfricoşătoare. În această zonă, pe vremea lui Caragea (domnitor fanariot al Ţării Româneşti între 1812 şi 1818), exista o groapă de var în care se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, o mare parte din zonă devenea o baltă albă. 

Centrul Capitalei, zonă cunoscută de noi toţi drept "Lipscani", vine de la numele negustorilor veniţi în Bucureşti cu lucruri aduse din târgul din Leipzig.

Cândva, pe locurile ocupate astăzi de cartierul Crângaşi, se afla un crâng, prelungire a Codrilor Vlăsiei. Oamenii care trăiau în acest codru se numeau "crângaşi". 

Numele de Cotroceni vine de la "a cotroci". Este un vechi regionalism, sinonim cu verbe mult mai folosite astăzi, ca "a cotrobăi", "a scotoci", "a scormoni".

Numele de Colentina vine de la "colea-n tină", iar "tină" înseamnă noroi. Se pare că, în urma unei victorii a lui Matei Basarab  (domn al Ţării Româneşti între 1632 şi 1654) în faţa turcilor, cineva l-a întrebat pe domnitor unde i-a învins pe otomani. Domnitorul a avut un răspuns extrem de simplu, "colea-n tină", iar zonei i-a rămas acest nume până astăzi.

Dristor îşi trage numele de la breasla piuarilor (se mai numeau şi "dârstari"), care locuiau în această parte a aşezării. Dârsta este piua din piatră folosită la producerea postavului şi a dimiei. Alte surse susţin că numele este inspirat de oraşul-port bulgăresc Silistra, cunoscut şi ca Dârstor sau chiar Dristor. Drumul care pleca de la Bucureşti şi mergea la Silistra purta numele de Drumul Dristorului. 

Numele cartierului Sălăjan vine de la un general şi politican comunist pe nume Leon Szilaghi. Românizarea numelor, practică frecventă în România comunistă, l-a "transformat" pe Leon Szilaghi în Leontin Sălăjan.

<<<<<<<<<<

Sursa: http://ro.stiri.yahoo.com

4 ian. 2014

Fiti creativi in caz de urgenta

video

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=dHLmKDqUGUA

In caz de nevoie, putem sa facem lumina cu ceea ce avem la indemina prin casa. Iata citeva idei.